1 Decembrie, un gînd pentru România, Români și pentru neamuri

Chiar dacă imnul României este la origine o poezie naționalistă, îmi place cel puțin prima strofă.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adînciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Nu sînt naționalist, fiindcă naționalistul își consideră propria națiune ca superioară și incită deci la ura semenului,  dar am totuși o mîndrie amestecată cu un sentiment de afecțiune cînd mă gîndesc la România.

Pastorul Marius Cruceru, pe blogul lui se întreabă despre « mîntuirea neamului ». Nici eu nu cred că este posibilă mîntuirea unui întreg neam, mîntuirea căpătîndu-se prin credință, individual. Dar Dumnezeu vorbește și celorlalte neamuri.

Profeții din Vechia Alianță, se adresau des la popoare precise exemplu în Isaia capitolele 10 : Asiria, 13 : Babilon, 14 Asiria, filistenii, 15 : Moab  … iar în Isaia 56:7 citim :

« Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate popoarele.»

Dumnezeu îl trimite pe Iona să aducă Cuvîntul Lui la Ninive, arătîndu-și întotdeauna o față miluitoare și plină de dragoste. Pocăința aduce viața.

Așadar, Israel este poporul ales dar Dumnezeu vorbește și celorlalte neamuri.Un neam are o cultură aparte, o istorie aparte, se exprimă diferit, au alte coduri culturale.

Cînd Europenii au încercat sa evanghelizeze China ținînd același discurs ca în Europa s-au izbit bine înțeles într-un zid de ne înțelegere. Iezuitul Matteo Ricci, a reușit în schimb adaptîndu-și limbajul și obiceiurile la civilizația chineză  mult mai mult să transmită mesajul evangheliei. În plus, în domeniul științei, Matteo Ricci a adus foarte multe Europei prin acest schimb.  Vaticanul în schimb, influențat de Franciscani a frînat tendința aceasta de adaptare. A urmat cearta riturilor cu consecințe importante pentru creștinii din China : neînțelegeri, persecuții…

Dumnezeu vorbește specific diferitelor neamuri conținutul fiind bine înțeles același mesaj de Dragoste. Pot spune că într-un fel Dumnezeu vorbește românilor pe românește. Înțelege inimile românești, bucuria românilor, plînsul românilor, sărbătorile și așteptările românilor.  Mîntuirea este individuală, dar există un limbaj comun unui neam. Bine înțeles adevărata închinare este în duh (Ioan 4:23-24) dar este sufletul nostru are datoria și el să-L laude pe Domnul, și sufletul nostru este sensibil la limbaj, la melodie, nu-i place orice fel de muzică… Eu personal simt diferit binecuvîntarea (nu mai tare sau mai slab, doar diferit) în funcție de  biserica în care intru, la francezi, la români, la hispanici, la catolici, la baptiști, la ortodocși, la adunările interconfesionale…  sînt sensibilități diferite, cîntările sînt diferite, atmosfera este diferită.

Dumnezeu să binecuvînteze România. Creștini, rugați-vă pentru România. Rugăciunea mea este ca Românii să descopere individual dragostea nemărginită al Lui Dumnezeu. Să nu-și mai pună încrederea în om, nici chiar în cel mai credincios om pe acest pămînt, în uniuni omenești, tancuri și avioane, așa cum spunea profetul Isaia celor care se încredeau în Egipt (Isaia 31) ci Dumnezeu este singurul demn de încredere.